you can call me Disease.

finally,
am scapat de ziua grea de luni care ma dat pe spate in mijlocul unei furtuni de boala pe vreme insorita..mie putin dor de iarna si chiar daca vara este regina,iarna are farmecul ei..un farmec aparte-sarmanta si rece-care imi starneste o stare de somnolenta,hibernare.poate de aia imi place?
hm.
trece timpul asta mai repede ca gandul intrun creier functional si bun dea dreptul.uneori timpul parca sta pe loc si stam si noi cu el,parca ne opreste din viata.imi opreste si simtul si mintea si nu mai pot face nimic,ma blocheaza intro secunda de vid si apoi imi da play doar pentru a ma vedea cum ma zbat in speranta de ami aminti gandul pierdut in vidul timpului spatial,in secunda pierduta privind cu ochi holbati nimicul.
nimicul in care ma pierd si care ma adaposteste cu mare drag.
ne place nimicul
atunci cand trebuie editat,sa spunem,cand trebuie creat,faurit in linisteacu care ne incalzeste,ne raceste,cu care ne face sa visam,sa ne pierdem in noi,in lume,in intrebarile gazduite de o nesfarsita sete de cunoastere,in inchipuirile adancite ale mintii.

you can call me Disease,
i live trying
to cure my pain,
my dissapointments,
my failures,
trying to bring myself
to a some kind
of every day happiness
made of little things
like monsters with salami eyes
and pepper moustache.
im trying to find
a course,a way,
a Cure for what im missing,
something
or someone
who finds me when
i lose myself in the trials of this life,
im figuring that
..im what im missing,
somehow,
deep down,
only i know
what i really want.