o alta zi,de 13

poate ca nu sunt destul de buna,
ca voi.
poate ca nu sunt destul de buna
pentru voi,
dar sincer,
mie greu sa cred car fi asa.
am uitat de cratime
si vorbe ce se nasc
dintrun glas linistit
incercand sa poarte o discutie calda.
poate ca undeva pe drum
drumul meu sa intors cu fundul in sus
si a spus stop
iar acum incerc sa merg
impotriva vantului
printro transparenta a intregii firi umane
caci stopul meu
incearca sa aiba continuare
la fel cum noi
incercam sa mai populam pamantul
cand el ne izgoneste.
am ramas aici
construindumi universul meu personal,
contopit cu o societate si o forma de viata
ce incearca sa imite
rotundul unui cerc
care e insa gol,la fel ca voi toti.
acum mai greu
pentru ca e un alt inceput,
printre multe inceputuri
solicitate de imposibilitatea unei continuari
doar ca inceputurile inseamna acomodare
iar acomodarea necesita spirit
iar spiritul meu,
inversunat de vidul in care va aflati,
e departe acum
incercand sa depaseasca
o linie invizibila
pe care doar eu o vad
si el o simte.
suntem cu totii aici
si il privim
incercandune puterile supranaturale
telepatice
si concentrandune intens
inspre al muta cu privirea
insa,
spre dezamagirea tuturor
nam reusit sa mutam
decat punctul de concentrare
intrun alt punct,
asa a fost mereu
asadar,
suntem tot aici
asteptand.
ceasul ticaie prezent
si timpul trece
scurganduse prin noi
si facandusi loc
scuptand firicele marunte
care se adancesc
trasand drumurile trecutului.