sangele imi pulseaza,
respir.
ochiul se inchide si apoi
se deschide la loc
la fel de repede ca trecerea secundelor
ascultate in linistea camerei
clipind sub geamul ceasului
caresi misca limbile
regulat,la aceeasi viteza cu acelasi
zgomot surd.
traiesc intrun monoton de luni
in fiecare duminica seara
cand lumeami este supusa
la un exercitiu de panica
ca un fel de atentionare
pentru inca o saptamana
deparde de tine.
aparent,
siroaie de lacrimi imi scalda obrajii
si socul mie atat de mare incat
scot zgomote de ras nebunesc
pentru a remarca procesul
care,spre disperarea mea
se inteteste incetosandumi imaginea
ta,plecand.
ma cutremur adanc
imi strang puterile
in pumnul drept
si mana stanga inchide usa
despartindune.
aah.
i guess,its only
me.