was, am, will be

a child.
and how i miss being so little
my parents to lift me by my hands
while taking a walk,
and just that
to be heaven.
i miss feeling safe
and happy.
i miss thinking
all i know
is all of it.
i miss knowing nothing
of what i know now.
the feeling of
just waiting to grow up
to face this life,
wating to be oneself,
individual.
it would have happened anyway
but why wishing to grow?
i wish i ungrow
back to 4years old
and knowing the essentials,
like how to count to 10.
..
i miss crying
for the really stupid things
i made,
and feeling the pure conscience judging me
by what would my parents think,
a part of that is still with me.
i miss being
naive
enthusiastic
and alive,
while being underaged
and even if little
with strong feelings of happines
cuz im starting to believe ive wasted it all on my childhood

sangele imi pulseaza,
respir.
ochiul se inchide si apoi
se deschide la loc
la fel de repede ca trecerea secundelor
ascultate in linistea camerei
clipind sub geamul ceasului
caresi misca limbile
regulat,la aceeasi viteza cu acelasi
zgomot surd.
traiesc intrun monoton de luni
in fiecare duminica seara
cand lumeami este supusa
la un exercitiu de panica
ca un fel de atentionare
pentru inca o saptamana
deparde de tine.
aparent,
siroaie de lacrimi imi scalda obrajii
si socul mie atat de mare incat
scot zgomote de ras nebunesc
pentru a remarca procesul
care,spre disperarea mea
se inteteste incetosandumi imaginea
ta,plecand.
ma cutremur adanc
imi strang puterile
in pumnul drept
si mana stanga inchide usa
despartindune.
aah.
i guess,its only
me.

ma obisnuiesc, zilnic.

ma regasesc intrun haos total
nu imi place neaparat
dar sincera sa fiu
mam cam obisnuit
cu un haos destul de previzibil,
doar atunci cand vrea el.
cand nu vrea..te vrea doar pe tine,
cu sufletul pe tava lui,
la micul dejun
si te mananca toata ziua.

placut imprevizibila mai sunt doar eu,
cateodata cand prind cate o idee,
poate cand ma prinde ea.
sau,pur si simplu
cand sunt mai mult decat
plictisita
si incep a rade
sfarsind ciclul de actiuni neintuite
care conteaza cel mai mult
diferentiind zilele unele de altele.
viata persoanala am decis
sa nu mai am,
hah!!!
am decis CA nu mai am:))
cea mai frumoasa intamplare
e vineri:))
si nui mai pasa nimanui.
poate cuiva ii mai pasa
dar daca mie numi pasa e de ajuns.
mie oricum numi pasa,
doar sunt aici
si ma obisnuiesc cu asta zilnic.
da,
zilnic.

zile si nopti

zile si nopti,
albe si negre.
ma trezesc din vise cu tine
iar tu ai disparut de mult.
incerc sa fac primul pas
pentru a ma indeparta.
deschid ochii
si sunt aici,in locul asta
in locul asta care de mult
a incetat sa mai insemne altceva
decat frustrari,
ai ramas agatat in prinzatorul meu de vise
si te intorci in fiecare noapte.
sunteti toti departe de mine
oricat de mult mati bantui.
ziua asta nu a insemnat pentru mine
decat un exercitiu de supravietuire
de demonstrare a puterilor mele
pe care nu mi le mai folosesc demult
pentru ca au devenit imune
odata anturate in acest mediu.
am schimbat tot
dar cumva nimic
suntem la fel pe tabla de sah,
nu lipseste nimeni
suntem doar in razboi.
ei bine..
am invatat ca tot ce incepe
se termina mai mult ca sigur
fie ca rau sau bun,
fie ca sunt eu sau tu
fie ca e un sfarsit
care va naste alt inceput.